Fara

 Dorintele mi s-au strivit de stanci inghetate cand am vrut sa le trec marea in brate ...
 Ce scantei sa mai aprinda un suflet cu turturi la geam?


http://www.youtube.com/watch?v=gujdHQboago&feature=player_embedded#! 

O data

Mai intra o data pe uşa.
Mai cheamă-mă odată-napoi.
Mai strînge-mă o dată de mînă
Pînă se umplu ochii de ploi.

Măsoară iar paşii ce-i fac
Şi-nmulţeşte-i.
Se-ascunde în lacrimi
Finalul poveştii. 


http://www.youtube.com/watch?v=wasYNNfnfVE

In ajun

Nu stiu ce sa-mi doresc,nu stiu daca se poate,nu ma lamuresc daca e musai  in noaptea asta sa pun capu` pe perna plin de dorinte.Mi-as dori sa-si aminteasca de mine cine trebuie,sa poarte ingerii departe un dor pentru bunica mea,sa am liniste in suflet...Sa simta oamenii dragi mie cat bine le doresc,sa-i stiu mai linistiti pe cei in sufletul carora a fost furtuna,sa am putere sa linistesc valurile vietii mele.Mi-as dori sa stiu de tata,mi-ar fi dor sa merg la biserica si sa plang,sa merg noaptea pe zapada care scartaie si sa nu simt frigu`...Un amalgam de doruri si nevoi isi fac loc in mintea mea,ma napadesc si se tot foiesc in capu` pieptului...As inchide ochii... 
As visa ca ajut,ca pot,ca reusesc.....

Vremuri

Şi ce n-au scris ei, să scriu eu. Să vă spun de ce mi-e cel mai dor. 
 Mi-e dor să mă tragă mama cu sania, să pun limba pe zăpadă cînd nu mă vede. Să mă dau pe gheată ca aia mai mari şi cînd cad în primele trei secunde să cred că mi-am spart capu`! Să-mi revin , să-mi iau sania şi să plec acasă. Abia pe alee să-mi dau seama c-aş fi vrut să mai stau.

Să nu vreau să mănînc la mamaie decît mămăligă rece cu carne de la untură şi  ouşor ochi. Să mă rog şi de mamaie să mă tragă cu sania.
Să-i rascolesc lada cu lucrurile bune şi să mă milogesc de ea sa-mi dea mie bundiţa dar odată ajunsă acasă să n-o port că rîd copiii că e de babă. Să mă uit la ea şi să mi se pară şi mie de babă şi să fac o mie de scenarii despre cum o păcălesc pe mama să i-o ducă înapoi! Mamaie nu era babă, dar erau copiii răi! Şi să rîdă de mine că e mama rea şi nu mă lasă mereu la sanie. Să ma lase 2 zile şi-apoi să fac penicilina. Să rîdă iar copiii că mă doare fundu` cînd venim de la şcoală şi ne împingem pe zăpadă.
Să pierd şirul miercurilor şi vinerilor pe care le-am postit cu ciorbă de cartofi şi varza călită. Să ţin post toată săptămîna din-nainte de Crăciun şi pe 24 cînd coace mamaie cozonacii să intru în odaia `bună` şi să fac o gaură într-un cozonac şi să mă indes cu miez cald. Să ma duc în ziua de Crăciun la biserică şi să-mi stea mintea doar la cozonac şi cărniţă prăjită. Să stăm toţi calare pe uşa bisericii si cînd ne strigă popa să năvălim înauntru. Să ne împingem pana-l enervăm şi ne dă iar afară şi ne bagă pe rînd. Să întreb şi-n ziua aia cînd mă duc cu colindu` ....fără să realizez că m-au păcălit să mai stau înc-un an acasă.
Mi-e dor de multe, sunt nesfîrşite şi oricum mi-ar lua o viaţă întreagă să le scriu. Mi-e dor de-ai mei, aşa cum erau ei, mi-e dor de globurile de sticlă ce s-au spart rînd pe rînd pînă mi-a ramas un brad gol... Mi-e dor de focul din soba,de cum urla noaptea cîinele de peste drum, de cum se mai trezea mama sa mai bage-un lemn in soba.

E incuiat.

Azi n-ai voie sa umbli la sertaru` cu amintiri. E INCUIAT. I-am batut ieri un miliard de cuie. Da, cuie. Exact ca alea despre care cineva spunea ca le simti in maxilar atunci cand jumatatea inimii tale pleaca. Eh, cuiele alea pe care le-aveai tu infipte-n cap, si-n corp le-am scos, le-am indreptat si le-am batut pe toate partile. De azi iti interzic sa mai rascolesti dupa bluza cu mirosul ei, dupa sosetele pufoase pe care le-a uitat langa pat. Si tu, cea care citesti si-i porti tricoul... nici tu n-ai voie! Da-l jos si ia-ti de-ale tale. Si tricoul tot din sertarul care te impiedica sa mergi mai departe l-ai luat! N-aveti voie sa mai respirati doar in trecut! Sa mai mancati amintiri pe burta goala! Nu va ajuta sa traiti! E ca atunci cand zicea mama ca guma nu-i mancare! Asa e! Amintirea nu-i iubire! Sa va intereseze ce veti face maine... nu ce-ati facut acu` nu stiu cate vieti... Ca daca maine se termina viata, trebuie s-aveti si altceva in suflet decat regrete.

Nu vreau

"-Mă laşiiiii ? Te rog , mami! Mă laşiiii? Că toţi copiii se duc!
-Nu te las ca iar răcesti! Că alergaţi ca nebunii şi iar ai să fii bolnavă de Crăciun!
-Lasă-mă te rog ca nu ma îmbolnăvesc! Toţi copiii se duc! Te rooog!
-Bine, dar nu plecaţi de la 12 noaptea... mai spre dimineaţă...  că n-apucă oamenii să se culce şi voi sunteţi la geamu` lor cu hărmalaia!
- Mamă, daca nu mă laşi să mă duc odată cu ăilalţii mai bine nu ma duc....
-Bine.. te duci cînd vrei... că v-o fi drag şi vouă...  "

Mamă , nu-mi da voie sa cresc. Mai ţine-mă strîns de mînă încă  o copilarie.

https://www.youtube.com/watch?v=3dJ1GDqnj2M 

Pereti

Nu s-a nascut mut. Nici surd, nici fara maini. Dar ea nu-l aude pentru ca ii tine mainile la urechi inimii. Si-a infasurat in jurul pieptului o banda groasa de uitare si e ca un ranit ce nu si-ar mai desface bandajul de frica sa nu sangereze din nou. Si daca nici un sunet n-ajunge la ea, poate-ar fi bine s-o prinda de mana. Dar i-e frica sa n-o sperie... si n-o atinge. Nici macar c-o floare... desi ar ingropa-o intr-un infinit de petale. Nu-i iese in cale, nu-i pune piedica la nici un colt, nu-i scrie. Ii vorbeste doar in camera lui, cand amintirea ei e si pe scari, si-n prag, pe perna, langa aragaz. Atunci ii spune de toate, ii plange, ii canta, se joaca in parul ei. Si fiindca n-a stiut cand sa-i spuna tot, ii spune cand ea nu-i. I se destainuie, ii cere iertare, ii spune cat o iubeste..... si spera ca si de data asta peretii sa aiba urechi. Sa aiba si gura daca  vreodata, ea va mai pasi acolo si el nu va avea cuvinte.

Masuratoare

Nu-ti pastrezi prea mult timp linistea . Ca se gasesc mereu altii care sa te rupa din tacerea sufletului tau... Ce-i drept ,  nu erau foarte multe lucurile la care trebuia sa te gandesti dar erau cele mai importante. Fiindca vine uneori vremea sa cantaresti oamenii.  Aia care si-au facut loc in camaruta aia mica zidita intre coastele tale trebuie sa treaca prin masuratori. Sa vezi daca mai au loc acolo sau trebuie sa plece. Ca nu-i faci loc oricui...nu stau acolo decat cei ce-ti platesc si-ti dau inapoi dragoste si bunatate. Cei pe care i-ai lasat acolo intr-o disperare, a ta, a lor, a nu stiu cui.... si nu fac decat sa-ti scrijeleasca pereti in incercarea de-a te rani, trebuie sa iasa  afara. Se va inchide usa-n urma lor si vreodata, cu timpul, peretii tai vor fi iar netezi. Daca nu...vei purta mereu cicatricea oamenilor ce n-au avut loc in sufletul tau... si-i mai bine asa decat sa fii vesnic o rana vie.

Maine

O intrebare simpla imi dadea de gandit in urma cu cateva zile: daca ai avea masina timpului, unde te-ai duce?
Intrebarea asta m-a facut sa tac. Am tras aer in piept si-am inceput sa ma gandesc. Mi-am dorit o secunda sa mai fiu copil. Bucuria unei zile acasa, alaturi de mama mea draga ar fi mai pretioasa ca orice. Dar as vrea sa trec si prin liceu, sa mai stau sa fumez pe terenul de sport impreuna cu Evelina, Oana, Anca si Ionut. M-as intoarce in casa parinteasca in ziua cand s-au despartit ai mei si-as da si sufletul numai sa n-o faca din nou..... As baga capul pe usa in odaita bunicii si-as striga "saru` manaaaaa" si-as renunta la 10 ani din viata doar sa mai traiasca ea o zi..... As trece iar prin emotiile primei relatii..... As alege alta facultate.... Alte zile norocoase. Le-as taia din calendaru` vietii p-alea care au fost niste cosmaruri.... In fata deciziilor as sta cu capu-n pamant un infinit de clipe, pana as avea curaj sa spun ce gandesc. M-as duce doar in trecut. Doar acolo gandesc c-as schimba lucruri. Viitorul........e tacere. N-am chef de el acum. Cu cat intarzie, cu-atat mai bine. Poate nici sa nu vina, sa nu-mi sune mie la usa, ca nu-s acasa. Daca-as sti ca tu astepti cu nerabdare ziua de maine, ti-as da si viitorul meu de maine. Sa fie ziua ta de 48 de ore... oricum pentru mine timpul ar fi mai bine sa stea in loc.

Despre cum nu te vindeci

Inghite un pumn de pastile. Asta daca le-ai descoperit pe alea care iti taie raul pe care-l simti in capu` pieptului cand el nu e. Nu le-ai descoperit ... normal. Deci si tu va trebui sa suporti taisul plecarii lui. Chit ca-i vezi masina plecand si stii deja ca n-ar sa mai vina, chit ca se-ncheie telefonul cu  "asta este...", ideea se repeta obsesiv. A plecat si-i bun plecat. Si gandurile ca il vor atinge alte degete, ca altcineva-i va da primul mesaj de dimineata, ca in telefonul lui cele mai multe apeluri nu vor mai fi pentru tine se inmultesc cu un infinit si devin insuportabile. Ti se opresc in gat. Se bat cap in cap cu inima care-ar vrea sa iasa. Pana si ea ar alerga desculta pe toate drumurile pana l-ar gasi p-ala pe unde a luat-o el...  Ca mereu ne gandim c-a ramas ceva nespus... desi fata in fata am inghitit toate cuvintele. Cum sa mai vorbesti cand  te priveste si stii ca vrea sa te sarute?
 Stai rezemata de perete, si-un card de imagini ti se deruleaza-n cap. El, tu, el, tu .... el, el, el..... Si cum adica maine va fi fara el? Cum e o zi fara? E simpla. E seaca. E moarta. Va trebui sa mananci cat sa nu pici jos pe strada, sa te abtii de la plans cat mananci ca nu vei putea inghiti, sa nu-ti mai verifici obsesiv telefonul, sa nu te mai intrebi ce bluza-i place sa porti. Si prima zi ar sa fie ingrozitoare..... N-ai sa tii cont de nicio regula si-ai sa plangi incontinuu. Te trezesti chircita si cu perna uda de lacrimi si nici nu mai stii de ce plangi. C-a plecat el? Ca esti singura? Ca n-ar sa mai fie altu` ca el?  Iti vine sa tipi. Sa-l strigi. Sa urli.  Cineva trebuie sa auda ce razboi e intre coastele tale ca altfel o sa inceapa sa crape carnea pe tine. Nu tipi ca te aude lumea. Taci si inchiti lacrimi sarate. Si-asa vei tacea zile in sir. Ti se vor zbate tamplele, venele din ceafa, iti vor tremura mainile. Va mai trece inc-o zi peste sufletul tau bolnav. E cronica durerea. E acolo si nu se va mai vindeca niciodata. Latenta, va zace in tine la nesfarsit.....  iti vei aminti mereu de el.

Dimineata

Imaginar

Normal ca te doare. Ca doar nu esti de piatra. E normal sa simti gustul de lacrimi pe buze. A murit un fluture din stomac si imediat ti s-a facut rau. O mie de ganduri negre despre cum in stomacul lui toti fluturii sunt deja morti te napadesc. Apara-te de propria-ti imaginatie ca sa nu te faci singura farame. Iesi din casa si mergi pe drum. O sa-ti fie mai greu sa plangi... c-o sa te vada lumea. Iti vei strange dintii, vei simti cum iti crapa smaltul maseleleor, cum te ustura prin maxilar si cum nodul din gat te sufoca. N-ai sa plangi ca nu vrei si mai multi ochi atintiti asupra-ti. Alunga-ti la timp negrul din minte. Intreaba-l pe EL unde-a pus galeata cu alb....si gri e bine daca nu se poate sa fie lucrurile mereu roz. Fa-ti de lucru imaginar pe pielea lui, deseneaza-i cu degetul inimioare pe gat, numara-i venele pe maini,aminteste-ti gustul pielii, suna-l doar sa-l auzi cum sufla.....Inchide. Ti-ai incarcat inima de bine si de iubire. Refa-ti sufletul zdrentuit de-ndoieli. Coase-l la loc inc-o data. Daca-l manuiesti cum trebuie...te va tine o viata.

Unde-i linistea mea?

Cineva spunea ca lacrimile se innoada-n barba... ale mele se-mpletesc. Prea multe pentr-un singur nod... Cand mi se starneste furtuna in suflet nu lasa nimic neatins. Si-aveam colturile mele de liniste unde-mi gaseam alinarea. Acum sunt vraiste si ele... tot spatiul din-nauntru` meu e un drum cu noroi si frunze uscate. Stau in genunchi si umezeala-mi patrunde prin piele... ma tot intreb cine sunt si ce vreau. Ma-ntreb cine cred ceilalti ca sunt ... sau cine vor sa fiu. Unde sa ma ascund daca nici in suflet n-am liniste ? Aici mai stateam eu pitita cand vroiam sa nu m-atinga nimic. Stau ghemuita acum sub o ploaie de tandari, linistea mea de sticla s-a facut bucati.

Lucid

Nu-i ciudat cum dormi in tine? Si tu ti-ai ingropat dorintele sub un munte de monotonie? Cand ai adaugat peste veselie tone de banal nu te-ai gandit ca-ti sufoci zambetu` acolo? Noroc cu momentele astea de luciditate sfasietoare...asa-ti mai amintesti cine ar trebui sa fi.....Noroc cu cate-o picatura fierbinte ce-ti crapa obrajii in doua.....asa-ti mai amintesti ca simti.....

Doar suflet

Daca tot te uiti la mine cu coltul ochiului, de ce nu te holbezi si-n suflet? Pune mana si cerceteaza-ma si-acolo! Vezi ca-n mijlocul pieptului am o gaura mare prin care poti vedea-nauntru. Sa vad daca mai ai ce s-admiri. Ca n-ar sa-ti placa sa te simti pierdut intr-o mare de negru. V-ati invatat voi toti sa va pierdeti ochii dupa primele buze rujate, dupa primele gene lungi sau picioare fine si-ati uitat sa va intrebati ce suflet cara frumusetea zilnic pe strazi. Inima dupa ce v-o pierdeti? Ce v-o cucereste? Era mai bine sa fim alese.... corpurile frumoase sa-si vada de treaba lor si sufletele sa-si caute si ele ceva de facut. Ca vin momente-n viata in care un suflet bolnav omoara orice frumusete...

Fara sens.

Inchid ochii si ma dor. Realizez ca n-am clipit de mult timp. Am stat cu ei deschisi si-am visat. E neincapator geamul pentru cate vad prin el.... E ticsita camera de ganduri, mi-e sila de cate sunt aruncate pe jos. Prea multe amintiri pline de praf, dorintele pe care le-am tinut in poala si-am plans... zac umede pe masa... E incuiata usa si nici o durere nu reuseste sa iasa. Sunt inchisa-ntro camera-nchisa.

Fara sunet

Incepi sa te intrebi cine greseste atunci cand o iei pe un drum pe care credeai ca-l cunosti si ca-i presarat cu oameni de la care n-ai avea surprize.Si nici nu-ti atinge bine talpa de pamant ca-ti simti deja pasul in gol.Stabilitatea pe care ai crezut c-o gasesti cand vei pune pasul hotarat s-a dus naibii.Calci in gol si fara sa vrei prima secunda de dupa te gaseste intinsa pe jos.Asta ca sa-ti fie invatare de minte si sa nu mai ai incredere in oameni.Ca astia,nenorocitii,nu fac decat sa te vaneze.Cauta si tu niste vise,niste amintiri,pune-le pe repeat si traieste-le.Du-ti viata cat mai simplu,incearca sa nu iesi din tipare si nici sa pari inteligenta ca se vor gasi mereu niste caini care vor crede ca nu e locul tau acolo.Si e mult pana te haituiesc prima data,ca dup-aia nu-ti mai trece.Ti se intipareste in minte gandul ca nu poti sa treci de ei si vei sta acolo jos,intinsa,fara sa scoti vreun sunet.E mai bine sa nu te stie nimeni,e mai bine sa suferi doar de ranile de pana atunci.Ti-ar fi al naibii de greu sa traiesti plina de muscaturi noi.....

         

Despre regrete

Regret ca n-am stiut cum trebuia sa fiu...Regret ca am zambit unor oameni ce nu meritau nici macar o strambatura si am tinut buzele stranse in fata celor care asteptau de la mine o sclipire in coltul gurii.Si regret ca nu pot sa zic nu cand trebuie si mi-e rusine sa spun da cand sufletul asa cere....Mai regret ca nu am eu creionul destinului,sa-mi desenez singura drumul...sa-mi pun eu in cale piedici pe care stiu ca le pot trece,sa-mi colorez eu norii in functie de cate tunete simt ca pot sa duc in ziua aia....Regret ca n-am curaj,vointa si putere!Si regret ca nu stiu cum s-o iau pe drumul care m-ar duce sus.

Neindemanare

 N-oi fi eu singura care nu stie cine e si ce vrea, dar in momentu` asta numa` de mine stiu ! C-as plange si de mila alteia care se simte la fel de inutila cum ma simt eu acum. Ca toate se intampla cu un motiv am aflat demult cand mi se pareau toti oamenii fericiti si numai eu suparata. Pana intr-o zi cand eu radeam cu gura pana la urechi si am vazut cu coltul ochiului o femeie ce plangea....  Si-am simtit cum m-a ars pe retina fiecare picatura.... ca si eu mersesem multe drumuri cu ochii plini de lacrimi si pe langa mine se plimbau hotote...
Si azi erau hohote pe strada si la mine in cosu` pieptului era o balta intreaga..... Si maine ar sa fie iar.... ca ma impiedic din cand in cand de sforile pe care le leaga de-a latul strazii soarta asta care n-are astampar.
 De ce sa merg inainte si sa realizez ceva cand pot sa ma zdrobesc din cand in cand si sa sangerez pana mi se usuca sufletu`?

Ecografia sufletului

  De cate ori te-ntrebi de tine?De cate ori iti amintesti ca inauntru corpului ce te poarta ziua prin lume e  desenata o inima ?De cate ori te opresti din trait scenarii facute de lume si te-ntrebi daca inima aia mai bate?Te misti din inertie sau fiecare bataie te duce cu un pas mai in fata?

  Si de cate ori s-a inchis o usa si tu ai ramas in urma si-ai fi tipat,ai fi plans si-ai simtit ca innebunesti?Dar ai inchis ochii si n-ai scos nici un sunet!De cate ori ai fi plecat sau ai fi venit,ai fi spus tot...dar n-ai spus nimic.Si zilele in care uiti sa te intrebi daca ti-e bine sunt multe si le lasi sa curga,te prefaci ca nu esti aici .

 Ti-e teama sa stai de vorba cu tine,ti-e mila de cat ai putea sa-ti plangi in poala....

De la tara

Cu ochii-nchisi

 Rasaritul zilei de maine am sa-l prind cu ochii inchisi.
Si n-as mai vrea sa-i deschid fiindca nu ma incalzeste.Nu soarele e cel care mi-ar putea incalzi sufletul.Mi-ar sufoca inima de caldura sa stiu ca oamenii mei dragi sunt sanatosi,ca sunt aproape si sunt fericiti.Dar astea vin in treacat pe la usa ochilor mei si apoi pleaca.Nici macar nu lasa un nor de praf ca sa-mi dau seama unde s-au dus.Si uite asa ma mai amageste pe mine inca un stol de vise care a trecut in zbor.Nici macar nu-mi doresc multe,nici macar nu-s complicate si unde mai pui ca le-as fi vrut pe rand.Dar le-as fi vrut reale...vroiam ca sanatatea pentru ceilalti sa vina si sa ramana si fericirea la fel!Dar viata se crede mai interesanta cand iti da branci...
 Ma intreb cat crede viata asta ca se mai poate ridica un om care aproape toata viata si-a tarat genunchii pe jos?

Demult

Si fiindca am citit astazi un articol despre batrani,pamant si tara..m-a rascolit dupa aceea amintirea batranilor.Si-a realizat atunci ca nu toti au aceasta amintire.Nu toti,copii fiind,au crescut la tara.Si atunci,noi,cei care am crescut acolo....ne mai amintim de "ei"?
Cati or fi dormit ca mine,la bunici,pe cuverturi tesute la razboi,cu miros de naftalina si cu radioul pornit toata noaptea si dat incet,incet?Si la 5 dimineata tataie se trezea ca avea treaba in atelier si nu-l mai vedeam pana seara cand venea sa manance mamaliga si lapte fiert in tuci.Si ma intreb cati s-au jucat cu iezii,cati mergeau sa vada primii pui iesiti la closca si cati au mers de mana cu bunica prin padure sa caute fragi sau alune?Si ma intreb de ce nu ma doare mai des lipsa lor?Ca bunica s-a dus si pana ne vom vedea pe lumea cealalta mai este un pic si in suflet mi-atat de dor,de mi se face un gol in stomac cand ma gandesc la ea dar...nu-mi amintesc destul de des.Ca traiesc intr-o lume in care nici atunci cand batranii ne sunt vii,nu suntem invatati sa-i vedem...noi trecem,ei cara sacose grele de la piata..urca treptele blocului...cersesc in fata bisericilor...De cate ori ii vedem?Acum cand scriu mi se deruleaza in minte sute de imagini pe care le-am strans in cap insa...de cate ori m-or fi durut atunci cand le-am zarit?
Si cand scriu mi se umplu ochii de lacrimi si-as da orice sa mai traiesc o zi in casa bunicilor.Acolo mancam cea mai buna mancare,acolo noaptea,focul din soba nastea monstrii pe pereti,in gradina lor cresteau cele mai frumoase flori si se coceau cele mai bune pere.Si tot acolo....n-am mai fost de mult.O mai plange cineva de dorul copilariei,de mirosul cozonacului de la bunica,de caldura pe care o avea mana ei pusa pe frunte?
Toti batranii ce ne ies in cale sunt parintii,bunicii cuiva...si aproape toti sunt singuri.Vad rar un om batran caruia ii cara altcineva sacosa....vad des adolescenti carora le cara parintii ghiozdanul...si ma face sa strang din dinti si sa inghit nodul din gat gandul ca vreodata mama mea,batrana si bolnava isi va cara singura sacosa.

Si de ce rascolesc in podul mintii unde mi-am incuiat copilaria,de-aia ma doare mai tare.Ma simt de parca as deschide-o carte...si gasesc in ea atatea vieti.Ma intreb daca vreodata,cand voi avea copii,si-or fi mari,la casa lor,isi vor aminti de mama....