Si fiindca am citit astazi un articol despre batrani,pamant si tara..m-a rascolit dupa aceea amintirea batranilor.Si-a realizat atunci ca nu toti au aceasta amintire.Nu toti,copii fiind,au crescut la tara.Si atunci,noi,cei care am crescut acolo....ne mai amintim de "ei"?
Cati or fi dormit ca mine,la bunici,pe cuverturi tesute la razboi,cu miros de naftalina si cu radioul pornit toata noaptea si dat incet,incet?Si la 5 dimineata tataie se trezea ca avea treaba in atelier si nu-l mai vedeam pana seara cand venea sa manance mamaliga si lapte fiert in tuci.Si ma intreb cati s-au jucat cu iezii,cati mergeau sa vada primii pui iesiti la closca si cati au mers de mana cu bunica prin padure sa caute fragi sau alune?Si ma intreb de ce nu ma doare mai des lipsa lor?Ca bunica s-a dus si pana ne vom vedea pe lumea cealalta mai este un pic si in suflet mi-atat de dor,de mi se face un gol in stomac cand ma gandesc la ea dar...nu-mi amintesc destul de des.Ca traiesc intr-o lume in care nici atunci cand batranii ne sunt vii,nu suntem invatati sa-i vedem...noi trecem,ei cara sacose grele de la piata..urca treptele blocului...cersesc in fata bisericilor...De cate ori ii vedem?Acum cand scriu mi se deruleaza in minte sute de imagini pe care le-am strans in cap insa...de cate ori m-or fi durut atunci cand le-am zarit?
Si cand scriu mi se umplu ochii de lacrimi si-as da orice sa mai traiesc o zi in casa bunicilor.Acolo mancam cea mai buna mancare,acolo noaptea,focul din soba nastea monstrii pe pereti,in gradina lor cresteau cele mai frumoase flori si se coceau cele mai bune pere.Si tot acolo....n-am mai fost de mult.O mai plange cineva de dorul copilariei,de mirosul cozonacului de la bunica,de caldura pe care o avea mana ei pusa pe frunte?
Toti batranii ce ne ies in cale sunt parintii,bunicii cuiva...si aproape toti sunt singuri.Vad rar un om batran caruia ii cara altcineva sacosa....vad des adolescenti carora le cara parintii ghiozdanul...si ma face sa strang din dinti si sa inghit nodul din gat gandul ca vreodata mama mea,batrana si bolnava isi va cara singura sacosa.
Cati or fi dormit ca mine,la bunici,pe cuverturi tesute la razboi,cu miros de naftalina si cu radioul pornit toata noaptea si dat incet,incet?Si la 5 dimineata tataie se trezea ca avea treaba in atelier si nu-l mai vedeam pana seara cand venea sa manance mamaliga si lapte fiert in tuci.Si ma intreb cati s-au jucat cu iezii,cati mergeau sa vada primii pui iesiti la closca si cati au mers de mana cu bunica prin padure sa caute fragi sau alune?Si ma intreb de ce nu ma doare mai des lipsa lor?Ca bunica s-a dus si pana ne vom vedea pe lumea cealalta mai este un pic si in suflet mi-atat de dor,de mi se face un gol in stomac cand ma gandesc la ea dar...nu-mi amintesc destul de des.Ca traiesc intr-o lume in care nici atunci cand batranii ne sunt vii,nu suntem invatati sa-i vedem...noi trecem,ei cara sacose grele de la piata..urca treptele blocului...cersesc in fata bisericilor...De cate ori ii vedem?Acum cand scriu mi se deruleaza in minte sute de imagini pe care le-am strans in cap insa...de cate ori m-or fi durut atunci cand le-am zarit?
Si cand scriu mi se umplu ochii de lacrimi si-as da orice sa mai traiesc o zi in casa bunicilor.Acolo mancam cea mai buna mancare,acolo noaptea,focul din soba nastea monstrii pe pereti,in gradina lor cresteau cele mai frumoase flori si se coceau cele mai bune pere.Si tot acolo....n-am mai fost de mult.O mai plange cineva de dorul copilariei,de mirosul cozonacului de la bunica,de caldura pe care o avea mana ei pusa pe frunte?
Toti batranii ce ne ies in cale sunt parintii,bunicii cuiva...si aproape toti sunt singuri.Vad rar un om batran caruia ii cara altcineva sacosa....vad des adolescenti carora le cara parintii ghiozdanul...si ma face sa strang din dinti si sa inghit nodul din gat gandul ca vreodata mama mea,batrana si bolnava isi va cara singura sacosa.
Si de ce rascolesc in podul mintii unde mi-am incuiat copilaria,de-aia ma doare mai tare.Ma simt de parca as deschide-o carte...si gasesc in ea atatea vieti.Ma intreb daca vreodata,cand voi avea copii,si-or fi mari,la casa lor,isi vor aminti de mama....
