Nu-ti pastrezi prea mult timp linistea . Ca se gasesc mereu altii care sa te rupa din tacerea sufletului tau... Ce-i drept , nu erau foarte multe lucurile la care trebuia sa te gandesti dar erau cele mai importante. Fiindca vine uneori vremea sa cantaresti oamenii. Aia care si-au facut loc in camaruta aia mica zidita intre coastele tale trebuie sa treaca prin masuratori. Sa vezi daca mai au loc acolo sau trebuie sa plece. Ca nu-i faci loc oricui...nu stau acolo decat cei ce-ti platesc si-ti dau inapoi dragoste si bunatate. Cei pe care i-ai lasat acolo intr-o disperare, a ta, a lor, a nu stiu cui.... si nu fac decat sa-ti scrijeleasca pereti in incercarea de-a te rani, trebuie sa iasa afara. Se va inchide usa-n urma lor si vreodata, cu timpul, peretii tai vor fi iar netezi. Daca nu...vei purta mereu cicatricea oamenilor ce n-au avut loc in sufletul tau... si-i mai bine asa decat sa fii vesnic o rana vie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu