joi, 21 noiembrie 2013

" Dumneavoastră n-aveți voie!! "

 M-arunc pe scaunul din dreapta și dau drumu genții jos, între picioare. Desfac smuls un pachet de țigări și-mi potolesc cu greu mâinile din tremurat, măcar cât e flacăra brichetei aprinsă. Fumez și privesc obsesiv vitezometrul...Îmi zboară gândul și fac planuri cu viteze amețitoare. Toate mașinile merg parcă numai în calea noastră . Văd cum bate să trecă acul de 160 și mă gândesc ce trist ar fi să mor înainte s-ajung la ea... Mi se scurge pe obraji rimelul ce mă ținuse frumoasă toată ziua. Aș mai fuma o țigară. Și-nca una. M-abțin. Mă șterg apăsat la ochi și mă gândesc ce caraghioasă oi fi așa roșie și mâzgălita cu rimel și tuș... Mă ustură pielea pe lângă ochi. Și pe lângă inimă mă ustură. Înăuntru.
  Intru-n dormitor și evit s-o privesc în ochi. I-apuc în grabă geanta și mă tot uit cu coada ochiului la ea să văd cum arată. Și nu-i nevoie decât de câteva secunde în care să văd niște obraji palizi și-mi dau seama că-i istovită de dureri.
   Se urcă-n mașină și stă linistită în spate, uitându-se pe geam tot drumu`. Bag mâna printre scaune și-o apuc de două degete. Și-o țin așa tot timpu`...
  "Doamna Oancea!! Haideți! " Sar de pe scaun, o apuc de mână și-ncep ca o nebună s-o târăsc spre urgențe.
  "Dumneavoastră n-aveți voie!! Stați aici! " Și mă oprește c-o uitătură groaznică un paznic mai slab și mai amărât ca mine.
  Și stau. Fumez iar. Cele mai crunte scenarii mă fac să-mi pierd mintea... Şi-aştept.  Și-o văd cum iese încet dup-o vreme, ținând dezorientată o foiță-n mână. M-abțin cu greu să fiu isterica și să-i smulg foaia să văd eu neapărat ce scrie...O iau încet, citesc, mă lămuresc. Și-mi dau seamă că și ea e lămurită. Plecăm încet prin curtea spitalului c-o foaie și c-o gentuță cu papuci, pijamale și periuța de dinți. Mergem încet, de parc-am fi rezolvat tot și ne punem una alteia întrebări stupide. Aș vrea să mă opresc, să mă așez jos și să plâng acolo până iese toată otrava din mine...

Mă-ntreaba dacă am mâncare pentru mâine. "Da mamă, am de toate,stai liniștită! " Și-ncerc să-mi amintesc măcar unde-i în casă frigideru`...
  "Taxiii!" Cu grijă că nu dorm eu la ora aia, se uită la mine lung și-mi tot șoptește că pastilele astea noi le luăm mâine, că acu` e târziu! Îi cer taximetristului să mă ducă la o farmacie non-stop. Mă duce. Aștept atât de tare să mă dau jos că mi se pare că nu se mai termină drumul. Cobor și-ncep să traversez spre farmacie. Rămâne-n taxi și-i simt ochii lipiți de spatele meu. Îmi număra pașii... Și eu nu mai pot să-mi număr lacrimile. Plâng cu câteva sughițuri  până ajung la geamu` farmaciei... Aștept la coadă și simt cum doi tinerei mă privesc ciudat. Dau rețeta. Aștept. Agale, fără griji, fără să-i zbiere ceva fața mea desfigurată de plâns, doamna de la farmacie începe să caute pastilele. Mă rezem cu capu` de geam si plang. Din celălalt capăt al farmaciei doamna se uită la mine și-ncepe să-mi vorbească. Mie-mi țiuie urechile prea tare că s-o aud. Dau din cap afirmativ gândind că poate nu trebuia să zic tocmai acum "nu!" ...

  Vine, mi-aduce 3 pastile și-mi cere banii. Mă uit și-i zic : 6 !! Întreabă mirată pe deasupra ochelarilor "Ce 6?! "
  "6 pastile are de luat doamnă!!  6 !! ! Vedeți? Scrie aici! 6 !!!" Întind foaia și-i arăt!
  Strâmbă din nas și pleacă. Mai cotrobăie o vreme prin niște sertare și-mi mai aduce trei. Îi dau 40 de lei și plec.
  Traversez în grabă printre mașinile care claxonează. 
  


 
 

miercuri, 6 noiembrie 2013

Braille.

 In mijloc sunt desenate cercuri,colorate-n alb si rosu, din ce in ce mai mici, cu mijlocul rosu aprins. Asteapta cu ochii stransi, privind cu teama printre gene, sa se-nfiga adanc inc-un rand de cuvinte ascutite, inmuiate-n calimara cu otrava. Nu-i ciudat sa porti zilnic in piept o tinta facuta din amestec de suflet si piele? 
  Dup-o vreme ai umbla goala. Sa vin-un orb sa-ti citeasca pe suflet povestea scrisa intr-un Braille al durerii ...