marți, 30 iulie 2013

Florile mari galbene...

Nu te trezesc acu`. Ca si-asa cand iti spun ca esti cea mai buna din lume tu cauti cu ochii-n pamant un milion de motive sa ma contrazici. Parca ti-e rusine ca te-a ales tocmai pe tine Dumnzeu sa-mi fi cea mai buna mama. Si daca-ti spun c-am stat de fapt sa lucrez si nu ca sa te sun pe tine la 12 noaptea fix ai sa zici ca iar n-am sa ma odihnesc si-ar sa ma doara capu` maine. Ca am stat ani si-am incercat sa-mi dau seama din ce esti facuta. Si tu , mama, esti din cap pana-n picioare o grija. Doar atata ii mai ramasese Lui cand a fost sa vii pe lume. Si-am stat mama langa tine 19 ani si alti 5 pe sarite, de-mi venea sa ma prind de picioarele tale numai sa nu mai pleci... Si-am luat din tine cate-un pic. Pe masura ce-am putut sa ma zidesc am tot venit si-am furat din tine ce-am vazut mai de pret. Ma-ntreb cateodata daca-s vinovata. Ma-ntreb de te-am vlaguit mama de viata si putere. Si daca da... ce le-am facut? Ca nici la mine nu-s! Furate, cum iti spuneam , le-oi fi ascuns asa de bine ca nici eu nu mai stiu unde... Cateodata mama as pleca pe jos la tine. Nu-i ciudat? Ca parca dincolo de tot ce am , ce fac, ce simt, nu ma vindec de-a fi copilul tau. E cumva o maladie ce ma face om frumos dar ma sapa incet inauntru. M-as intoarce vesnic la tine si-am s-o fac. Ca azi, cand vin la tine calc praguri straine... nu alea peste care mi-au trecut prima data genunchii. Si totusi, cand te vad prin geam mi se pare ca nu se mai termina aleea... Nu-i nicaieri loc mai bun de plans si simtit dureri decat langa tine... indiferent unde-ai fi tu.
Am sa rup in noaptea asta florile mari, galbene, ce trec peste gardu` de la drum!! Alea mama  pe care le-aveam noi acasa acum 15 ani!Pana maine dimineata ajung...
Nici pana la aniversarea asta n-am reusit sa inventez cuvinte destul de marete pentru sufletul tau!
La multi ani cea mai buna mama a mea din lume!



 

luni, 15 iulie 2013

Pontonul de rugina

Mi se-asterne mintea goala,
pe pontonul de rugina
si tot tremur-asteptanda
timpul ce n-ar sa mai vina.

Nu-s doar valurile planse,
nu-s doar scoicile crapate
si prin suflet zac razlete
zeci de  gloante desenate.

Se preling din rani cuvinte
si se sinucid in mare.
zac si-astept sa-mi curat trupul 
de  cuvinte-apasatoare.

S-a scurs mintea printre scanduri
picurand de pe ponton.
de voi adormi in mare,
azi sa ma lasati sa dorm.


 

miercuri, 10 iulie 2013

Suntem niste poze.

A inceput nostalgia de ziua mea. Mai devreme mult ca-n alti ani, mai tarziu decat va incepe la anu` , ma macina usor de vreo doua zile. Ma trage de maneca oriunde as fi, imi lipeste de retina numai poze de la aniversarile mele din copilarie. Azi mi-a lipit pe ochi una in care am stat cu tata la poza. Dar s-a terminat filmu` si-am iesit amandoi fara cap. Nu conteaza, pe tata pot sa-l recunosc oricand si dupa picioare. Si chiar mi-a placut intotdeauna poza aia...Pe unde-o mai fi ea... Si-a mai aparut aseara nostalgia cu niste poze in brate, pe care usor, usor le mai bagasem sub pres, acolo in minte. Ba cu mine si cu mama, ba cu mine si copiii, ba in camera mea. E-un maraton de intrebari in cap, e tot o ingramadeala de fiori. Mi se plimba niste momente prin cap, de mana, doua cate doua, nu li se mai termina randul... Mi-au tocit podelele,ma doare sufletul cand ma calca apasat. Tot inghit in sec, parca mi-ar fi pofta sa mai traiesc acasa. Parca mi-ar fi sete sa mai beau din cana de la fantana din fundul gradinii.... Mi-asa un dor de gustul vremurilor noastre.... Mica,mare sau batrana, mai tanjesc dupa ceva. Inca mai zambesc la gandul ca voi primi tort. Ce stupid, nu? Si-mi doresc de vreo 3 ani sa mai primesc gladiole. Nu-s frumoase, nu miros, dar sunt drepte,multe si-nflorite in pozele de cand am implinit 3 ani.Le vad mereu, le vreau. Sunt traditia de ziua mea. Erau ....ca s-a oprit traditia cand ne-am oprit si noi din a mai exista... 
Ironic sau nu, din noi 3 au ramas doar pozele....



Bate vantu`

Inspaimantat se-acunde-n mine,
Un suflet biciuit de vremi.
Mai tremura pitit sub pleoape
I-e teama ca n-ai sa-l mai chemi.

Mai striga azi plimbandu-si pasii
Prin odaia dinauntru.
Sta rezemat sub negre stresini
Prin pielea rece-i bate vantu`.

I s-au tocit demult papucii
Ce l-au purtat prin amintiri.
Si-i tot zambeste sec nalucii
Ce-l pacaleste din priviri.

S-a `mbolnavit de neputinta.
De nestiinta drumului.
De-ai mai fi fost o zi fiinta
Sa stai la capataiul lui.







joi, 4 iulie 2013

Vreodata.

Stiti filmele alea politiste cand el ii arata ei cate rani a avut in lupte?
Ma gandeam daca p-alea dinauntru le punem la socoteala.Si daca avem voie sa smulgem bandajele si sa le aratam si p-astea care inca sangereaza....Si ma mai gandeam cumva daca ne-om mai intoarce vreodata-n vremurile alea cand n-am stiut sa ne aparam....