De la tara

Cu ochii-nchisi

 Rasaritul zilei de maine am sa-l prind cu ochii inchisi.
Si n-as mai vrea sa-i deschid fiindca nu ma incalzeste.Nu soarele e cel care mi-ar putea incalzi sufletul.Mi-ar sufoca inima de caldura sa stiu ca oamenii mei dragi sunt sanatosi,ca sunt aproape si sunt fericiti.Dar astea vin in treacat pe la usa ochilor mei si apoi pleaca.Nici macar nu lasa un nor de praf ca sa-mi dau seama unde s-au dus.Si uite asa ma mai amageste pe mine inca un stol de vise care a trecut in zbor.Nici macar nu-mi doresc multe,nici macar nu-s complicate si unde mai pui ca le-as fi vrut pe rand.Dar le-as fi vrut reale...vroiam ca sanatatea pentru ceilalti sa vina si sa ramana si fericirea la fel!Dar viata se crede mai interesanta cand iti da branci...
 Ma intreb cat crede viata asta ca se mai poate ridica un om care aproape toata viata si-a tarat genunchii pe jos?