De-ai mai fi stat...

N-ai plecat c-ai vrut tu...ai plecat cand n-ai mai putut sa duci o lupta. Si-ai fost asa viteaza sapte ani desi in sinea ta stiai ca nu poti iesi din razboiul asta cu capu` sus...Si-am stiut si eu ca va fi nevoie sa te las sa pleci odata... dar vezi tu.. ma mai ascultai si pe mine. Si-s egoista si spun c-as fi vrut sa mai ramai, sa ma asculti si acum. Ca degeaba intru pe usa si m-asez pe patu` tau. Podeaua de scandura lacuita nu zice nimic, nici macar nu scartaie...clapa sobei zace ruginita...icoana si tabloul cu tataie militar sunt inecate-n praf si tacere. Cuvertura tesuta la raboi, iarna, langa soba, ma-nteapa ca-ntotdeauna... si-ti ziceam s-o schimbi da` spuneai ca n-ai trudit degeaba... sa le purtam, ca-s din lana oilor noastre. Cana de tabla sta de paza langa o galeata ce-a uitat demult gustul apei... Zac pe pervaz ochelarii legati cu elastic, 2 creioane si-un tichet de pensie... E-atata vuiet in camera-asta mamaie... de ma dor urechile. Urla la mine peretii, ma-ngroapa-n amintiri din vremuri cand veneam si te strigam din poarta. Te strig si-acuma inauntru-mi de-mi sangereaza gatu`.... si m-auzi tu, sunt sigura!  Dar ti-a luat Dumnezeu gura. Si uite-asa... nu poti sa-mi mai zici sa ma sterg la ochi si nici sa ma duci cu vorba ca va fi mai bine... Nu prea te credeam eu dar vezi tu... uneori cineva trebuie sa ma asculte si sa ma minta ca altfel ma usuc de tot...

Fara loc

  Noi in ce lume am trait tata de nu am putut sa fim astfel?Cu ce dragoste m-ai crescut de mi-ai dat drumu s-alerg pe maracini?Cati mi-ai smuls din suflet cand n-am mai putut sa mai respir de venin?Te-ntrebi pe ce carari ma imprastii ca nu-mi ajung picioarele sa alerg dupa destin?
 N-ai inteles nici azi cat mi-e de dor, ca mi-am lasat in casa parinteasca 19 ani din viata...ca dupa fiecare usa unde ma piteam atunci a ramas o farama din mine... ca aleea pe care veneam cu ghiozdanu-n spate are  crestate-n ciment urmele pasilor mei... Nu vezi tata langa fantana umbra unui copil slab,cu flanerut de lana care scoate apa si invarte roata? Nu ma vezi langa soba cu mainile rosii tinand ciorapii de lana sa se zvinte? Nu m-auzi tata tusind cand caram amandoi lemne cu bratu`pe drum? Deschide ochii mai tata si iesi la poarta! Ca-mi sta amintirea in drum, in fata portii si nu ma cheama nimeni inauntru!!
Ferice de voi copiilor care aveti mereu un tata ce v-asteapta cu drag sprijinit de tocu` usii...Mai intoarceti-va acasa cat va cheama sau cat v-asteapta...


Foto:Sorin Onisor.

 

Niciodata

N-am fost egoista vreodata....E-o greseala pe care n-am sa mi-o iert.
Cand tot se reduce la tine ... eu inca mai tac,mai astept.

Tacere

Imparte lumina in patru
Cand ceata de-afara tot geme.
S-a stins pana si focul cel sacru.
Astazi tacerea de gheata se-asterne.

 

 Foto:Cornel Pufan

Sunet

Se-ascunde in sunet tot mai multa durere,
Ma rascoleste cand plange duioasa vioara.
Intinde mana si sterge pe obrazul in flacari
Izvorul ce curge din ochii de ceara.

Un infinit de atingeri pe clape lovesc,
Se naste in mine un vuiet nespus.
Se napustesc in urechi numai acorduri si lacrimi.
N-am apucat sa ma nasc si deja am apus.

Inca

Mai caut inca in carbunii ce-au mai ramas incinsi,
Dupa ce focul vietii noastre de lacrimi a fost stins.

Carare

Imi curge prin mine veninul.
Otrava de-a alege gresit.
Mai caut si astazi destinul.
Pierdut pe un drum nesfarsit.

Se-ncurca in cai neintelese,
Ma-mpinge spre oameni mai seci.
 Si tot ce ma tine pe mine,
Te face pe tine astazi sa pleci.

Nu-i drum sa ma-ntorc fara grija.
Carare nu-i inapoi.
Ma cheama poteca cea-ngusta in tihna,
Aleg azi pustiul unde nu-i loc de noi.