" Da` nu mai plange acum! Nu te mai necaji !
Nu ma mai necajesc, ca acuma nu mai am de ce..."
Intoarce capu`si plange tare, in hohote de rasuna tot salonu`. Mi-e mila de el de simt cum ma inteapa obrajii pe dinauntru. Ma cauta si ma strange de mana si plange uitandu-se in tavan. Eu simt tot ce n-am simtit pentru el vreodata. Mi-e mila, mi-e rau, imi bate inima in gat, sunt furioasa si neputincioasa in acelasi timp.Ma uit cum a ajuns si ma intreb pentru ce.
E murdar. E imbracat prost, cu pantaloni scamosati, descusuti in multe locuri iar sosetele i s-au sucit in picioare. Bluza de pijama e murdara la gat si la maneci. Si Doamne, ce mudara de necaz sunt si eu pe suflet!
Ma tot pipaie pe mana si incearca sa-mi povesteasca nu stiu ce.
Eu ma uit la el si nu-l aud, ca mi se pare ca am capu` mare si-un vuiet groaznic inauntru. Nu vreau sa plang ca sa nu mai planga nici el.
"Ce vrei sa-ti aduc de mancare? Ce sa-ti cumpar?
As manca parizer cu paine...
Nu vrei altceva? Vrei rosii, castraveti, alta mancare?
Nu...Vreau parizer."
I-e foame, stiu sigur. Ca el manca de multe ori pe zi. Si-acu` dupa o noapte de asteptat la analize si tomograf, sigur i-e foame. Mi-e mila ca i-e foame. Mi-e mila si ca-i mai mudar decat toti oamenii din salon.
"Ti-aduc eu. Dar o sa iti cumpar si pijamale si sosete si d-astea, ca as vrea sa te schimbam, sa te spele cineva, sa fii si tu curat.
Bine. Da` mie nu-mi place sa fiu curat."
Vorbeste stalcit si articuleaza greu. Ma tine de mana cu stanga , in timp ce dreapta o are intinsa pe langa corp si n-o poate misca. Sta si se uita asa la mine si imi zice ca nu poate sa-si miste mana. Ma strange cand si cand de mana si evita sa ma priveasca.
A avut al doilea atac vascular cerebral.
Anii in care si-a batut joc de viata lui, in care a trait doar dupa propriile-i reguli, mai toate imbibate-n bautura, si-au spus cuvatul. Pana mai ieri toti eram niste prosti, buni de nimic. Miercuri ne-a sunat pe toti de teama ca moare. Nu l-am crezut niciunii, caci mai "murise" de sute de ori inainte, mai mereu dupa cate o betie din care nu se trezise cu zilele.
Acum mi-e teama ca moare. Si az-noapte am visat ca a murit.
"Da` tu nu trebuia sa fii la serviciu?
Am plecat putin, lasa ca ma duc inapoi.
Pai du-te, sa nu te dea afara!"
Cobor de la un etaj la altu`si simt ca nu mai vad. Imi vine sa plang, sa ma tavalesc pe jos. Cum plangea el mai devreme de rasuna salonu`! Mi-e asa o ciuda cand stiu ca se putea si altfel...
Merg pe hol si in vuietul din mine mi-aduc aminte de cand dormeam la mamaie.
Dimineata, la radio, tataie asculta muzica populara. Si mi-era drag si mie s-ascult. Era o melodie care-mi placea si care povestea despre un tata plecat la razboi.
Razboiul asta in care suntem noi de ani si ani nu e cu arme si n-a omorat pe nimeni dar Doamne, cat ne-am mai zbatut si cat de ciuntiti suntem!
Tata, suntem plecati la razboi...
https://www.youtube.com/watch?v=l4zxbkolpCc
