Poveste despre turla mazgalita...

Ploua astazi asa marunt si turla bisericii, ce-mi sta ca un ciclop in geam in fiecare dimineata, ma privea fix prin geamul zoit. Mai zoita si mai plouata ca ea, ii intorceam si eu privirea fixa ca poate-o ceda si s-o mai uita si-n alta parte decat in bucataria mea. Si stateam ca o scandura-n fata geamului si ma holbam in gol prin sticla desenata de picaturi. Se amestecau tot mai tare stropii de ploaie si parca din logica desenelor diagonale facute de ploaie, la un momendat nu mai intelegeam nimic. Parc-as fi iesit pe geam sa strig "ce zici acolo?ca nu-ti mai intelg scrisu`!"... Da` m-am abtinut caci nu stiu cati ar fi inteles ca eu cu ploaia ne povesteam frumos intr-o vreme si-acum parca ne ploua pe scrisori... Si-am zis ca poate prin fum am sa vad mai bine caci uneori e nevoie sa iti fie neclar ca sa iti fie bine. Si-am cautat o tigara. Ardea incet, mai incet decat puteam eu sa rabd si parca de ce fumam d-aia mi-nghetau picioarele. N-avea logica nici pentru mine dar am realizat repede insa ca tigara ma-mpiedica sa-mi caut niste sosete... Cam amara cafeaua zilei de marti, cam umed fumul de tigara, cam rece ploaia si tare indiscreta turla. Cam liniste-n bucatarie. Stii...linistea aia care-ti face vant in galeata cu melancolie si tu, in loc sa iesi, iti legi cu ganduri, un bolovan de picioare. Cum era oare? Ceasurile rele-s martea sau vinerea? Ca eu inca nu pot sa-mi dau seama... In fine, or fi o zi da si una nu ca altfel nu prea pot sa-mi explic. M-am mutat iar la geam, sa vad daca are lumea umbrela. Si unii au si unii nu si nici aici nu inteleg prea bine daca trebuie s-o iau la mine cand plec. Ma uit iar la turla si turla la mine. Si ca sa nu ma mai vada, aleg s-o privesc prin geamul ud. Capata forme ciudate si parca ii curg lacrimi pe pereti...Ce zi,ce vreme, ce ganduri! Cum se-nmoaie cimetul bisercii-ciclop si eu mai trag de mine sa fiu tare...
 S-a mazgalit taboul ideal cu turla-rasarit si zambet.S-a scurs in ghinionul unei zile de marti scaldata-n ganduri.

Margarete

Hai sa nu ne mai iubim asa. Hai sa nu mai oftam cand unu`-nchide telefonu` brusc. Hai sa mancam ca oamenii fara sa tinem cura de necaz. Hai sa ne smulgem perii carunti care-au crescut din inima pana-n crestetu` capului si sa vopsim ce-a ramas cu taciunii ce zac in noi de cand ardeam pe din-nauntru... Sa smulgem din trecut zilele planse cu ardoarea cu care smulgeam petalele margaretelor cand eram copil. Si-am schingiuit sute de flori sa aflu daca ma iubeste  si nici in ziua de azi nu m-am lamurit. Parca si-n seara asta as sta rezemata de-un perete si-as trage de petale niste flori...