Se spune ca trebuie sa vezi partea plina a paharului
Ma uit la el si-l sucesc pe toate partile. In fundu` lui abia se zareste o margica. Aia-i picatura mea. Departe de-a umple macar pe jumatate paharu`, picatura mea-i ca si uscata. Am s-o respir, am s-o traiesc, am s-o plang. Am fugit o vreme-n lume, cu paharu`-n brate. Am cautat cu disperare sa vad de unde si-l umplu altii.
Poate-as fi aflat vreodata dac-as fi avut taria sa calc peste toti maracinii...dar vezi .... talpile sufletului meu nu-s de piatra. Stau in loc de ceva vreme...ma tot uit inapoi. Nici aer, nici viata, nici lacrimi. Nu mai am ce pune-n el. M-as intoarce-n alta viata. Si-o iau desculta pe urma de cioburi. Paharu` gol al vietii mele s-a facut demult tandari....
Am sa mai tac si azi
Cum am tacut si ieri.
Ma mai ascund o zi
Sub munte de dureri.
Am sa mai las sa treaca
Un soare peste noi.
Ne pierdem toata viata
Neintelesi si goi.
Mi se bulucesc cuvinte,nu-si asteapta ca pan-acu` randu`.De cate ori inchid ochii siru`-i mai mare si cred ca-s date prin sticla pisata si-mi trec intentionat prin maxilar.De ce nu reusesc sa scriu de-aia as inchide ochii.Ca-n lumea mea de oameni orbi nu-mi zgarie nimeni lumina....N-am cum sa scriu c-am degetele reci,ca pe la 4 jumatate mi s-a pus un nod in inima pe care-l tot respir,c-as dormi in fotoliu cu o melodie pusa pe repeat,c-as vrea sa ma trezesc pe la 2-3 si sa mananc Finetti.N-am cum sa spun ca am in gat un nod de sarma ghimpata,ca la mana stanga imi tot cocleste verigheta...si dac-ar vedea mamaie ar zice ca sigur sunt bolnava de ficat da` eu sunt convinsa ca am ales o crema de maini proasta.Ca mi-as mai face-un ceai desi stiu ca nu l-as mai bea...ca si-acum am buzele crete de la primul ceai cu prea multa lamaie....ca junghiurile din tample nu m-au lasat nici dupa 3 saptamani si-ncep sa cred ca-s gandurile care-au iesit pe margini ,la lupta,inarmate cu andrele.N-am cuvinte azi sa scriu cat de multe zac in mine.Ca am o dorinta nebuna sa stau lungita la mare si sa-mi bage valurile nisip in par...c-as pleca prin toate padurile dupa niste pasari,c-as vrea sa stau la Braila pe faleza si sa adun chipuri in aparat. As vrea sa fie vara si sa dorm cu toate geamurile deschise si totusi sa ma invelesc si-n cap cu cearsafu`, sa merg 500 de kilometri cu masina doar ca sa vad un lac sau un deal...sa mananc 2 prajituri si-apoi sa-i urasc p-aia cu cofetaria!!!
Azi as sta sa ma ploua,as calca intentionat in baltoci...as iesi in parc exact cand incep picaturile si-apoi as lesina de frica la primu` fulger!
As asculta asta la nesfarsit....si-as mai vrea sa fiu si eu.
N-am mai intrat pe poartă de mult timp... am şi uitat cum scîrţîie sau cum se-aude cînd tragi zăvoru`. Am uitat cum se aud paşii pe alee... am uitat cîţi crini înfloreau în august de mirosea pe toată uliţa. Am uitat şi ce culoare are mozaicul de pe treptele din faţă... Şi cîte pisici se îmbulzeau să doarmă iarna pe trepte la uşa bucătăriei.... Am uitat şi cum miroase căldura de la sobă, cum îngheaţă mîinile pe toarta găleţii cînd scoţi apă la fîntînă... Am uitat cum vor gîştele să treacă gîrla iîngheţată şi le-alunecă labele în toate părţile... Am uitat cum veneam de la şcoală udă pînă la genunchi şi puneam ciorapii de lana pe sobă... Am uitat cum în casă m-aştepta mama, îmi punea să mănînc şi-apoi mă culca.
Am uitat de casă cînd ai închis poarta şi-ai rămas pe dinauntru. Ne-am privit o vreme prin gard şi-aş fi săpat pe sub el cînd dormi, să mai intru o dată şi să-nchid ochii pe perna mea. Să mă ridic dimineaţă şi s-o vad pe mama la bucătărie...
Pe alţii-i desparte Dumnezeu, pe noi ne-a despărţit durerea. Am uitat toate cele fiindcă am pus mîna la ochi. Cînd sunt oarbă mă doare mai puţin. Azi nu văd nimic de lacrimi. Iau mîna de la ochi şi deşi nu mă auzi, printre rîuri fierbinţi îţi spun "La mulţi ani TATĂ ! "
Nu-i nimic mai greu decît războiul din tine. Într-un corp mic să se omoare mii de soldaţi, să aibă toţi locul lor, s-alerge, să moară, să fie raniţi, să sîngereze-n tine... Cînd tu n-ai loc nici pentru toate gîndurile şi tocmai d-aia pe unele le dai afară pe urechea pe care-au intrat... n-ai răbdare cît s-ajungă la urechea cealaltă. Ar trebui să ai capu` mai mare de 10 ori decat corpul şi ţi-ar atîrna în faţă ca la desene animate... şi tot ar mai roi idei pe lîngă... Nu-i niciodată destul spaţiu pentru ce te frămîntă. Şi tot ce ţi se cuibăreşte-n cap se luptă apoi în corp. Se bat neajunsurile inimii pe unde se prind. Probabil îşi cară picioare, se trag de păr, îşi dau bobîrnace. Că altfel nu-mi explic de ce după cîteva nopţi de gînduri mă doare ficatu`! Cre` că principiile mele vechi, adînd înfipte cu forţa în creier au dat de dorinţele pe care le-am băgat în suflet pe furiş...Le-am dat voie să intre ... că tot bocăneau la uşă. Şi acu`...e război!!
Cum să îţi mai doreşti să intri cînd în faţa ta cineva încuie şi aruncă cheia? Cum să mai speri cînd vezi că nu exista un maine? Găsesc "soldaţii" din mine destule motive de cafteală. Şi cînd mă uit la ei ca proasta îmi dau seama c-au dreptate. Cum poate mintea unui om să îndobitoceasca inima? Cum poate un suflet legat la ochi să caute la nesfîrşit? Cum să-ţi scrii cît mai frumos sfîrşitul poveştii? Cînd alegi să te opreşti? Mai ţipi şi-a doua oară dacă prima dată ecoul nu zice nimic?
Faci din toate cîte-un pic pînă rămîi fără aer. Or să spună oamenii că te-ai prăpădit mai devreme decît era cazu`! Şi n-ar să ştie nimeni că în războiul din tine cineva fără să vrea... te-a ucis.
Simți? Stai cu capu` plecat și-ți curg prin tîmple imagini, te otrăvesc și ți se opresc în maxilare. Nodul din gît e prea mare să-l mai poți înghiți. Undeva, cineva are o mamă la care n-a ajuns, un tată pe care nu l-a sunat c-a fost prea ocupat sau a uitat ..... ori s-a gîndit ca are tot timpu` din lume. Timpu` ăsta nu-i. N-ai timp să spui mîine ce-ai simțit azi. Timpul adevărului nu-i altă dată. E cînd te rascolește. Iubirea nu-ți dă răgaz.Parinții tăi nu-s nemuritori, iubirea ta n-o să aștepte o viața s-o iei în brațe....Dă șansa cuvintelor atunci cînd stau toate grămadă pe vîrfu` limbii....Ai să ai și-așa un miliard de momente cînd ai să strîngi buzele sau ai să urli și n-ar s-audă nimeni. Vorbește-le pînă și pereților albi, poate cineva o să vadă sunetele de pe ei.... Plîngi cînd ți se împăienjenesc ochii, ascultă și cînd ești pe fugă, caută și cînd îți lipsește curaju`... Daruiește și ultima fărîmă de suflet. Undeva, cineva trebuie să te vadă. Dacă vieții tale i s-au închis ochii, un om care-o să simtă că esti oarbă o să-ți îndrume pașii.....
