Unde-i linistea mea?

Cineva spunea ca lacrimile se innoada-n barba... ale mele se-mpletesc. Prea multe pentr-un singur nod... Cand mi se starneste furtuna in suflet nu lasa nimic neatins. Si-aveam colturile mele de liniste unde-mi gaseam alinarea. Acum sunt vraiste si ele... tot spatiul din-nauntru` meu e un drum cu noroi si frunze uscate. Stau in genunchi si umezeala-mi patrunde prin piele... ma tot intreb cine sunt si ce vreau. Ma-ntreb cine cred ceilalti ca sunt ... sau cine vor sa fiu. Unde sa ma ascund daca nici in suflet n-am liniste ? Aici mai stateam eu pitita cand vroiam sa nu m-atinga nimic. Stau ghemuita acum sub o ploaie de tandari, linistea mea de sticla s-a facut bucati.