Uitare

N-am mai intrat pe poartă de mult timp... am şi uitat cum scîrţîie sau cum se-aude cînd tragi zăvoru`. Am uitat cum se aud paşii pe alee... am uitat cîţi crini înfloreau în august de mirosea pe toată uliţa. Am uitat şi ce culoare are mozaicul de pe treptele din faţă... Şi cîte pisici se îmbulzeau să doarmă iarna pe trepte la uşa bucătăriei.... Am uitat şi cum miroase căldura de la sobă, cum îngheaţă mîinile pe toarta găleţii cînd scoţi apă la fîntînă... Am uitat cum vor gîştele să treacă gîrla iîngheţată şi le-alunecă labele în toate părţile... Am uitat cum veneam de la şcoală udă pînă la genunchi şi puneam ciorapii de lana pe sobă... Am uitat cum în casă m-aştepta mama, îmi punea să mănînc şi-apoi mă culca.
Am uitat de casă cînd ai închis poarta şi-ai rămas pe dinauntru. Ne-am privit o vreme prin gard şi-aş fi săpat pe sub el cînd dormi, să mai intru o dată şi să-nchid ochii pe perna mea. Să mă ridic dimineaţă şi s-o vad pe mama la bucătărie...
Pe alţii-i desparte Dumnezeu, pe noi ne-a despărţit durerea.  Am uitat toate cele fiindcă am pus mîna la ochi. Cînd sunt oarbă mă doare mai puţin. Azi nu văd nimic de lacrimi. Iau mîna de la ochi şi deşi nu mă auzi, printre rîuri fierbinţi îţi spun  "La mulţi ani TATĂ ! "