De nemurire

Mă ascundeam de vânt printre salcâmi
Şi miroseau cumplit a nemurire.
Prin miile de flori cu gust de spini
Mă rezemam încet cu sufletul de mine.

Şi mestecam cu inima la scoarţa
Copacului crescut peste sufletul meu.
Şi de frică să nu  mor prea devreme
Făceam cruce cu limba în ceru` gurii, mereu.