Un suflet biciuit de vremi.
Mai tremura pitit sub pleoape
I-e teama ca n-ai sa-l mai chemi.
Mai striga azi plimbandu-si pasii
Prin odaia dinauntru.
Sta rezemat sub negre stresini
Prin pielea rece-i bate vantu`.
I s-au tocit demult papucii
Ce l-au purtat prin amintiri.
Si-i tot zambeste sec nalucii
Ce-l pacaleste din priviri.
S-a `mbolnavit de neputinta.
De nestiinta drumului.
De-ai mai fi fost o zi fiinta
Sa stai la capataiul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu