Mie mi-e dor de tine de ieri...

Mie mi-e dor de tine de ieri.  Mi-e dor de ieri dimineata, de cand ne-am baut cafeaua amandoua si-am vorbit despre nimic... De cand umblai inca prin casa, posomorata, impachetand niste tricouri intr-o valiza bleumarin. Si-aseara cand mancai pe coltu` mesei si nu scoteai o vorba, mi-era atat de dor de ma usturau obrajii pe dinauntru! Mi s-a facut dor de cand ti-ai rezervat bilet si-ai zis ca pe 13 tu pleci inapoi. De-atunci mi s-a strans inima si-a inceput s-o roada gandul ca n-ar sa fie vreodata destul sa te vad o luna dup-un an si jumate... Eu am mai plans in mine de multe ori zilele-astea cand te tineam de mainile tale moi, cu piele fina si cute mici sapate de vreme. M-am necajit tare cand au inceput zilele sa nu mai aiba rabdare cu noi. Cum nici viata  n-a avut ragaz vreodata... 
Nici azi n-a fost de-ajuns sa te imbratisez. Nici nu mai stiu ce ti-am zis la plecare. Imi tiuiau urechile si-am inghitit atatea cuvinte ca-mi stau si-acum in gat, innodate cu lacrimi. Mi-e dor de cativa ani mama, de cand alti copii isi tineau parintii de mana si noi ne intindeam mainile sufletului peste mii de kilometri si-abia ne-atingeam c-un deget. 
La revedere mama! Te-astept deja desi in casa inca miroase parfumul cu care te-ai dat azi...