Pentru nimic.

-Ce faci?
-Bine.Am mancat si stau.Da` tu ce-ai? Ori plangi?
-Nu, nu plang. Sunt mai asa...
-Cum mai asa?! Ba plangi, ca te-aud!
-Bine atuncea...plang.
-Da` ce-ai?
-Nimic!
-Pai si tu plangi asa de nimic?
-Cre` ca da... 


 De nimicu` pe care-l am. De nimicu` ce mi-a ramas. De nimicu` ce-nsemn si de ala care-am sa mai fiu. 
De tot ce n-am putut si nici n-am sa pot vreodata, de tot ce n-am stiut sa transmit si sa dau. Pentru tot ce-am dat si n-am sa mai am niciodata. De tot ce-am zis si n-a-nsemnat nimic si nici n-ar sa mai insemne. De toate vorbele pe care le-am zis si mai ales de alea pe care nu le-am tacut la timp. De toate necuvintele. De toate mainile pe care le-am crezut bune si de toate dorurile care ma omoara. De toate amintirile care nu se mai sterg, de toate vocile pe care nu le mai pot auzi. De toti ochii care-mi lipsesc, de toate ulitele si gardurile pe langa care n-am sa mai trec. De toate bluzele pe care nu mi le-am luat la timp si de alea urate cu eticheta care zac nepurtate in dulap. De toate dorintele si ideile pe care le-am ars pe rug ca mi-au parut suspecte si nu le-am dat voie nici o secunda sa traiasca. De toate prietenele de care m-am departat, de toti oamenii de care-am fugit. De toti aia langa care m-am gudurat ca un caine cand trebuia sa fug pana-mi rupeam picioarele....
 Parca toate nimicurile astea ar merita un pumn de lacrimi...