Impartire

Nu-i vorba ca nu m-as putea regasi.E vorba ca nu stiu unde-am plecat.E ca cum si-a facut bagaju` ceva in mine si-a luat-o la fuga prin labirinturi.Am timp s-alerg la toate iesirile,le vad,le stiu,le pot atinge.Dar bucatica rupta si fugita din mine nu vrea sa iasa.M-am asezat langa o usa,stau rezemata.Stau de vorba cu ea prin perete...imi plange-n hohote si nu poate rupe doua cuvinte.A crezut ca-i bine sa fie neagra cand toti in jur sunt albi si stramba cand toti sunt trasi la dunga.S-a intamplat insa ca cineva sa vina si sa-i faca morala despre cum nu e bine sa fie diferita.Si-a simtit nevoia sa plece.Ca asa stramba si neagra nu poate sa mai stea aici.Fie se decoloreaza si sta s-o calce altii in picioare pana o indreapta...fie isi va duce zilele in labirinturi,ascunsa de ochii plini de cutite ai lumii. Sughit si eu,cot la cot cu ea,nu-i destul de gros zidul cat sa nu-mi fie mila.... nu-s destule cutite in lume sa taie zalele ce ne unesc.