Spre nicaieri

Sa nu ma mai caute nimeni.Am plecat din mine astazi.Mi-am pus trei boarfe intr-o geanta si-am urcat in primul tren care duce departe.Sa ma duca si sa ma lase pe campuri,sa ma lase pe dealuri,sa ma lase unde nu cresc nici un fel de suflete,de cuvinte,de trairi.Sa n-am cu ce sa ma hranesc si sa mor.Am plecat azi ca nu am mai putut sa vad cum in transeele din mine se bat vise si zac apoi moarte.Au murit in mine sperante...E tot un negru si-un planset...Jelesc inca fiecare cuvant ce s-a nascut in suflet si s-a stins pana s-ajunga la gura...l-a strans de gat frica de-a nu rani,de-a nu durea pe altii.Lasa,mai bine sa ma doara pe mine.Am crezut odata ca e destul loc in mine si n-am stiut ca voi ajunge un depozit de cuvinte putrede ce ma vor imbolnavi.Nu mai raspund de azi de ce face corpul meu.Sa fie sanatos,sa-si vada de treaba.Nu ma cautati pe mine,aia din-nauntru.Am plecat sa alerg in uitare,sunt in drum spre nicaieri...si-mi atarna asa grele de picioare niste amintiri.....