Fara loc

  Noi in ce lume am trait tata de nu am putut sa fim astfel?Cu ce dragoste m-ai crescut de mi-ai dat drumu s-alerg pe maracini?Cati mi-ai smuls din suflet cand n-am mai putut sa mai respir de venin?Te-ntrebi pe ce carari ma imprastii ca nu-mi ajung picioarele sa alerg dupa destin?
 N-ai inteles nici azi cat mi-e de dor, ca mi-am lasat in casa parinteasca 19 ani din viata...ca dupa fiecare usa unde ma piteam atunci a ramas o farama din mine... ca aleea pe care veneam cu ghiozdanu-n spate are  crestate-n ciment urmele pasilor mei... Nu vezi tata langa fantana umbra unui copil slab,cu flanerut de lana care scoate apa si invarte roata? Nu ma vezi langa soba cu mainile rosii tinand ciorapii de lana sa se zvinte? Nu m-auzi tata tusind cand caram amandoi lemne cu bratu`pe drum? Deschide ochii mai tata si iesi la poarta! Ca-mi sta amintirea in drum, in fata portii si nu ma cheama nimeni inauntru!!
Ferice de voi copiilor care aveti mereu un tata ce v-asteapta cu drag sprijinit de tocu` usii...Mai intoarceti-va acasa cat va cheama sau cat v-asteapta...


Foto:Sorin Onisor.