In mijloc sunt desenate cercuri,colorate-n alb si rosu, din ce in ce mai mici, cu mijlocul rosu aprins. Asteapta cu ochii stransi, privind cu teama printre gene, sa se-nfiga adanc inc-un rand de cuvinte ascutite, inmuiate-n calimara cu otrava. Nu-i ciudat sa porti zilnic in piept o tinta facuta din amestec de suflet si piele?
Dup-o vreme ai umbla goala. Sa vin-un orb sa-ti citeasca pe suflet povestea scrisa intr-un Braille al durerii ...
superb :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca nu ai uitat de cuvinte...mai usureaza cumva povara...
RăspundețiȘtergere